ciubotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIUBÓTĂ, ciubote, s. f. 1. (
Reg.) Cizmă; gheată. ◊
Expr. Prost ca o ciubotă = foarte prost. ♦
Fig. Om prost.
2. Taxă percepută în trecut de slujitorii domnești de la împricinați, când erau obligați să se deplaseze până acasă la aceștia. [
Var.:
ciobótă, cioboátă s. f.] – Din
ucr. čoboty.