ciubotă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ciubótă (ciubóte), s. f. –
1. Gheată, cizmă. –
2. (Înv.) Butuc în care se prindeau picioarele deținuților. –
3. (
Pl.,
înv.) Indemnizație de transport care se plătea de obicei portăreilor care aduceau înștiințări. –
Var. ci(o)botă (și
der.).
Tc. çabata (de unde și
it. ciabatta, fr. savate, sp. zapato) intrat prin filieră
pol. czobot, rus. cobot (Miklosich,
Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 51; DAR). Dicționarele nu înregistrează sensul 2, pe care DAR îl confundă cu 3, în ciuda
ex. pe care îl dă în continuare.
Der. ciubotar, s. m. (cizmar);
ciubotăraș, s. m. (insectă, Telephorus fuscus);
ciubotăreasă, s. f. (nevastă de cizmar);
ciubotăresc, adj. (cizmăresc);
ciubotărie, s. f. (cizmărie);
ciuboțică, s. f. (primulă, Primula officinalis), în general numită
ciuboțica-cucului; ciuboti, vb. (
înv., a amenda).