ciubotărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIUBOTĂRÍE1 s. f. (
Reg.) Meseria ciubotarului; cizmărie
1. [
Var.:
ciobotărie s. f.] –
Ciubotar +
suf. -ie.ciubotărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIUBOTĂRÍE2, ciubotării, s. f. (
Reg.) Atelierul ciubotarului; cizmărie
2. [
Var.:
ciobotăríe s. f.] –
Ciubotă +
suf. -ărie.ciubotărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciubotăríe (
reg.)
s. f.,
art. ciubotăría, g.-d. art. ciubotăríei; (ateliere)
pl. ciubotăríi, art. ciubotăríileciubotărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIUBOTĂRÍE1 s. f. (
Reg.) Meseria ciubotarului; cizmărie
1. [
Var.:
ciobotăríe s. f.] —
Ciubotar +
suf. -ie.ciubotărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIUBOTĂRÍE2, ciubotării, s. f. (
Reg.) Atelierul ciubotarului; cizmărie
2. [
Var.:
ciobotăríe s. f.] —
Ciubotă +
suf. -ărie.