ciubotăresc(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CIUBOTĂRÉSC, -EÁSCĂ,ciubotărești, adj. (Reg.) Cizmăresc. [Var.: ciobotărésc, -eáscă adj.] – Ciubotar + suf. -esc.
ciubotăresc(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ciubotărésc (reg.) adj. m., f. ciubotăreáscă; pl. m. și f. ciubotăréști
ciubotăresc(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CIUBOTĂRÉSC, -EÁSCĂ,ciubotărești, adj. (Reg.) Cizmăresc. [Var.: ciobotărésc, -eáscă adj.] — Ciubotar + suf. -esc.