citanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CITÁNIE, citanii, s. f. (
Înv. și
pop.) Citit, lectură (din cărțile bisericești înaintea credincioșilor). – Din
sl. čitenije, četanije.citanie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)citanie, citanii s. f. (pop.) citație.
citanie (Dicționaru limbii românești, 1939)citánie f. (vsl.
čitaniĭe, čiteniĭe, d.
čitati, a citi. V.
procitanie). Citire de rugăcĭunĭ.
Fig. Iron. Lectură lungă și plicticoasă. – Vechĭ și
ceténie.citanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)citánie (
înv.,
pop.)
(-ni-e) s. f.,
art. citánia (-ni-a), g.-d. art. citániei; pl. citánii, art. citániile (-ni-i-)citànie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)citànie f.
1. citire de rugăciuni.
2. fig. citire monotonă. [Slav. ČITANĬE].
citanie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CITÁNIE, citanii, s. f. (
Înv. și
pop.) Citit, lectură (din cărțile bisericești înaintea credincioșilor). — Din
sl. čitenije, četanije.