citit - explicat in DEX

citit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CITÍT¹ s. n. Citire. ◊ Scris-citit = noțiuni elementare de scriere și citire (predare în primele clase elementare). [Var.: (pop.) cetít s. n.] – V. citi.

citit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CITÍT², -Ă, citiți, -te, adj. (Despre oameni) Instruit, învățat; erudit. [Var.: (pop.) cetít, -ă adj.] – V. citi.

citit (Dicționaru limbii românești, 1939)
citít (vest) și ce- (est), -ă adj. Instruit, cult: om citit.

citit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
citít s. n.

citit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
citit a. fig. instruit: om citit. ║ n. citire: cititul și scrisul.

citit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CITÍT¹ s. n. Citire. ◊ Scris-citit = noțiuni elementare de scriere și citire (predate în primele clase elementare). [Var.: (pop.) cetít s. n.] — V. citi.

citit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CITÍT², -Ă, citiți, -te, adj. (Despre oameni) Instruit, învățat; erudit. [Var.: (pop.) cetít, -ă adj.] — V. citi.