cititor - explicat in DEX

cititor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CITITÓR, -OÁRE, cititori, -oare, s. m. și f. 1. (Adesea adjectival) Persoană care citește. 2. (În sintagma) Cititor în stele = astrolog. 3. (Inform.; în sintagma) Cititor de cartele = dispozitiv periferic care permite introducerea informației după o cartelă perforată într-un sistem de prelucrare automată a datelor; lector. [Var.: (pop.) cetitór, -oare s. m. și f.] – Citi + suf. -tor.

cititor (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cititor, -oare, cititori, -oare s. m., s. f. bețiv.

cititor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cititór s. m., pl. cititóri

cititor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cititor m. cel ce citește; cititor de stele, astrolog: chemă un cititor de stele să-i spuie ce-i pricina de-i merg lucrurile anapoda ISP. (v. filozof).

cititor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CITITÓR, -OÁRE, cititori, -oare, s. m. și f. 1. (Adesea adjectival) Persoană care citește. 2. (În sintagma) Cititor în stele = astrolog. 3. (Inform.; în sintagma) Cititor de cartele = periferic al unui calculator care permite operația de citire; lector. [Var.: (pop.) cetitór, -oare s. m. și f.] — Citi + suf. -tor.