citire - explicat in DEX

citire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CITÍRE, citiri, s. f. Acțiunea de a citi. 1. Lectură. ◊ Carte de citire = manual de limba română pentru primele clase elementare. 2. Descifrare, interpretare. [Var.: (pop.) cetíre s. f.] – V. citi.

citire (Dicționaru limbii românești, 1939)
citíre (vest) și ce- (est) f. Acțiunea de a citi, lectură. Carte de citire, care cuprinde diferite povestirĭ pe care să le citească eleviĭ. Citire în stele, astrologie.

citire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
citíre s. f., g.-d. art. citírii; pl. citíri

citire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
citire f. 1. lucrarea de a citi și rezultatul ei; 2. arta de a citi. îl învață citirea.

citire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CITÍRE, citiri, s. f. Acțiunea de a citi. 1. Lectură. ◊ Carte de citire = manual de limba română pentru clasele primare. 2. Descifrare, interpretare. [Var.: (pop.) cetíre s. f. ] — V. citi.