cisticerc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CISTICÉRC, cisticerci, s. m. Formă larvară a teniei, având aspectul unei vezicule de mărimea bobului de mazăre, care se fixează în țesuturile mamiferelor, producând cisticercoza. – Din
fr. cysticerque.cisticerc (Dicționar de neologisme, 1986)CISTICÉRC s.m. Formă larvară a teniei, asemănătoare unei bășicuțe cât un bob de mazăre, care se fixează în organism. [< fr.
cysticerque, cf. gr.
kystis – bășică,
kerkos – coadă].
cisticerc (Marele dicționar de neologisme, 2000)CISTICÉRC s. m. ultimul stadiu larvar al unor tenii, asemănător unei bășicuțe cât un bob de mazăre. (< fr.
cysticerque)
cisticerc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cisticérc s. m.,
pl. cisticércicisticerc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CISTICÉRC, cisticerci, s. m. Larvă a teniei, având aspectul unei vezicule de mărimea bobului de mazăre, care se fixează în țesuturile mamiferelor, producând cisticercoza. — Din
fr. cysticerque.