cistic - explicat in DEX

cistic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÍSTIC, -Ă, cistici, -ce, adj. Care aparține vezicii urinare sau vezicii biliare, privitor la vezica urinară sau la vezica biliară. Canal biliar = canal care conduce secreția biliară din vezica biliară m canalul coledoc. – Din fr. cystique.

cistic (Dicționar de neologisme, 1986)
CÍSTIC, -Ă adj. (Med.) Referitor la vezica urinară sau la vezica biliară. [< fr. cystique].

cistic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cistíc, cistícuri, s.n. (reg.) plasă de prins pește.

cistic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cistíc (cístice), s. n. – Năvod, plasă de pescuit. Sl., cf. sb. čestar, rut. čistak, cu același sens; lipsește veriga imediată. Aceeași origine în cistină, s. f. (Dobr., vîrșă), cf. bg. čistina, găstina „grosime”.

cistic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÍSTIC¹, -Ă adj. (med.) referitor la vezica biliară sau urinară. ♦ canal ~ = canal care leagă vezica biliar de canalul coledoc. (< fr. cystique)

cistic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CISTIC²(O)- elem. cist(o)-.

cistic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cístic, -ă adj. (lat. medical cýstikus, d. vgr. kýstis, beșică, beșica fĭeriĭ). Anat. Relativ la beșică.

cistic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÍSTIC, -Ă, cistici, -ce, adj. Care aparține vezicii urinare sau vezicii biliare, privitor la vezica urinară sau la vezica biliară. – Din fr. cystique.

cistic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cístic adj. m., pl. cístici; f. cístică, pl. cístice

cistic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÍSTIC, -Ă, cistici, -ce, adj. Care aparține vezicii urinare sau vezicii biliare, privitor la vezica urinară sau la vezica biliară. — Din fr. cystique.