cistercian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CISTERCIÁN, -Ă, cistercieni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Călugăr care aparține unei congregații benedictine fundate în Franța.
2. Adj. Care aparține cistercienilor (
1), privitor la cistercieni. [
Pr.:
-ci-an] – Din
fr. cistercien.cistercian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cistercián (-ci-an) adj. m.,
s. m.,
pl. cisterciéni (-ci-eni); adj. f.,
s. f. cisterciánă, pl. cisterciénecistercian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CISTERCIÁN1, -Ă, cistercieni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Călugăr care aparține unei congregații benedictine fundate în Franța.
2. Adj. Care aparține cistercienilor (1), privitor la cistercieni. [
Pr.:
-ci-an] — Din
fr. cistercien.