cisticerc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CISTICÉRC, cisticerci, s. m. Formă larvară a teniei, având aspectul unei vezicule de mărimea bobului de mazăre, care se fixează în țesuturile mamiferelor, producând cisticercoza. – Din
fr. cysticerque.