ciritel - explicat in DEX

ciritel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIRITÉL, ciritei, s. m. (Reg.) Tufiș de copăcei; (la pl.) copăcei care formează un desiș (în pădure). – Et. nec.

ciritel (Dicționaru limbii românești, 1939)
ciritél m., pl. eĭ (cp. cu ceret și cu ung. cserje, tufă). Nord. Tufă, tufiș.

ciritel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciritél (reg.) s. m., pl. ciritéi, art. ciritéii

ciritel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIRITÉL, ciritei, s. m. (Reg.) Tufiș de copăcei; (la pl.) copăcei care formează un desiș (în pădure). — Et. nec.