ciripeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIRIPEÁLĂ, ciripeli, s. f. Ciripire; sunete caracteristice scoase de unele păsărele. –
Ciripi +
suf. -eală.ciripeală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ciripeală, ciripeli s. f. denunț.
ciripeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciripeálă s. f.,
g.-d. art. ciripélii; pl. ciripéliciripeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIRIPEÁLĂ, ciripeli, s. f. Ciripire; sunete caracteristice scoase de unele păsărele. —
Ciripi +
suf. -eală.