cirip (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIRÍP interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale păsărelelor. ◊
(De-a) cirip-cirip = joc de copii la care jucătorii se apucă unii pe alții de dosul palmei, ciupindu-se de piele și repetând „cirip-cirip”. – Onomatopee.
cirip (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ciríp s.n. (reg.) țiglă.
cirip (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ciríp interj. – Imită piuitul păsărilor. –
Var. ciric. Creație expresivă, care coincide cu
sl. čirikati (Berneker 157),
mag. csiripelni, „a piui,”
țig. čirikló „pasăre”,
germ. zirpen „a cînta greierii” (Cihac, II, 491),
gr. τερεπίζω, romanicul
tsirip (REW 9625),
cf. Spitzer,
Dacor., III, 648 și DAR.
Der. cirip-cirip, interj. (nume de joc de copii);
cirică, s. f. (același joc);
cirica, vb. (a juca acest joc);
ciricăi, vb. (a piui, a ciripi), pe care Miklosich,
Cons., 53, îl derivă din
țig. čiriklo „pasăre”,
cf. Graur 139;
ciripi, vb. (a piui; a bîigui), pe care Cihac, II, 491, îl deriva din
mag. și Pascu,
Etimologii, 21 (și
Lat., 266), de la un
lat. tinniulare, care nu pare posibil;
ciripeală, s. f. (piuit, cîntec de păsări);
ciripit, s. n. (piuit);
ciripiu, adj. (cîntător, gureș);
ciripitor, adj. (cîntător);
ciurlica, vb. (a piui). Din
țig. čirikli, f. de la
čirikló „pasăre”, derivă
ciricliu, s. m. (poreclă a țiganilor),
cf. Graur 139.
cirip (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)ciríp, -uri, s.n. – Ghiveci de lut ars pentru flori; glastră (zona Chioar). – Din magh. cserép) (MDA).
cirip (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ciríp/ciríp-ciríp interj.cirip (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cirip! int. imită glasul puilor de păsări. [Onomatopee].
cirip (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIRÍP interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale păsărelelor. ◊
(De-a) cirip-cirip = joc de copii la care jucătorii se apucă unii pe alții de dosul palmei, ciupindu-se de piele și repetând „cirip-cirip”. — Onomatopee.