cirilic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIRÍLIC, -Ă adj. v. chirilic.cirilic (Dicționaru limbii românești, 1939)*cirílic și
chirílic, -ă adj. (d.
Chirilă saŭ
Chiril, apostolu slav din sec. 9; gr.
Kýrillos, lat.
Cyrillus. Cirilic e după fonetizmu neolatin,
chirilic e gr.
kyrillikós).
Alfabetu cirilic, literele cirilice, literele cu care aŭ scris Româniĭ pînă la 1860. (Adevăratu alfabet inventat de Chiril e cel
glagolitic). – Adv. Cu litere chirilice saŭ chirilicește:
a scrie chirilic. – Vechĭ
chirilicesc (rus.
chiriličeskiĭ). Ca adv.
-cește.cirilic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cirilic a. privitor la apostolul Ciril;
alfabet cirilic, literele slave inventate de Ciril în sec. IX. Aceste buchii sau slove au fost întrebuințate la noi până la 1860, când fură înlocuite cu alfabetul latin.
cirilic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIRÍLIC, -Ă adj. v. chirilic.