circumciziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIRCUMCIZIÚNE s. f. v. circumcizie.circumciziune (Dicționar de neologisme, 1986)CIRCUMCIZIÚNE s.f. v.
circumcizie.
circumciziune (Dicționaru limbii românești, 1939)*circumciziúne f. (lat.
circumcisio, -ónis). Tăĭere împrejur. (Se zice despre o anumită operațiune pe care o execută hahamiĭ și hogiĭ asupra pruncilor. E un fel de botez al lor. E și o sărbătoare creștinească la 1 Ĭanuariŭ, cînd Iisus Hristos a primit numele). – Și
-ízie.circumciziune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)circumcizi(un)e f. ceremonie religioasă la Evrei și la Mahomedani:
tăiere împrejur.circumciziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIRCUMCIZIÚNE s. f. v. circumcizie.