circumferință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIRCUMFERÍNȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; cerc; lungimea unui cerc.
2. Linie împrejmuitoare a unui corp, a unui loc în formă (relativ) rotundă; lungime a conturului unui corp. [
Var.:
circomferínță s. f.] – Din
lat. circumferentia, fr. circonférence.