circumcide - explicat in DEX

circumcide (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIRCUMCÍDE, circumcíd, vb. III. Tranz. A face cuiva o circumcizie. – Din lat. circumcidere.

circumcide (Dicționar de neologisme, 1986)
CIRCUMCÍDE vb. III. tr. A face operația de circumcizie. [P.i. circumcíd. / < lat. circumcidere].

circumcide (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CIRCUMCÍDE vb. tr. a face o operație de circumcizie. (< lat. circumcidere)

circumcide (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
circumcíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. circumcíd; ger. circumcizấnd; part. circumcís

circumcide (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
circumcide v. a opera circumciziunea.

circumcide (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIRCUMCÍDE, circumcíd, vb. III. Tranz. A face cuiva o circumcizie. — Din lat. circumcidere.