circumcizie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIRCUMCÍZIE, circumcizii, s. f. Tăiere rituală a prepuțului de jur împrejur, practicată de unele popoare orientale. [
Var.:
circumciziúne s. f.] – Din
lat. circumcisio.circumcizie (Dicționar de neologisme, 1986)CIRCUMCÍZIE s.f. Tăiere împrejur a prepuțului (care face parte din ritul unor religii). [Gen.
-iei, var.
circumciziune s.f. / < lat.
circumcisio].
circumcizie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CIRCUMCÍZIE s. f. tăiere împrejur a prepuțului (în ritul unor religii). (< lat.
circumcisio)
circumcizie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CIRCUMCÍZIE (CIRCUMCIZIÚNE) (‹
lat. circumcisio)
s. f. 1. Ritual religios obligatoriu de sacrificiu și inițiere, constînd în tăierea împrejur a prepuțului, simbolizînd omagiul omului față de divinitate. La evrei,
c. e îndeplinită la copiii de sex bărbătesc în a opta zi de la naștere, atunci dîndu-li-se și numele.
2. Excizie totală sau parțială a prepuțului utilizată în tratamentul fimozei; postectomie.
circumcizie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)circumcízie (-zi-e) s. f.,
art. circumcízia (-zi-a), g.-d. art. circumcíziei; pl. circumcízii, art. circumcíziile (-zi-i-)circumcizie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIRCUMCÍZIE, circumcizii, s. f. Ritual religios la unele popoare orientale care constă în suprimarea prepuțului înainte de căsătorie, la pubertate sau imediat după naștere. [
Var.:
circumciziúne s. f.] —
Din lat. circumcisio.