cipolin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIPOLÍN s. n. 1. Marmură albă care conține mică sau alte minerale colorate în straturi ce traversează roca.
2. Motiv decorativ oriental pentru porțelanuri, compus din frunze, fructe și flori. – Din
it. cipollino.cipolin (Dicționar de neologisme, 1986)CIPOLÍN s.n. 1. (
Geol.) Marmură albă conținând straturi de mică albă sau de alte minerale.
2. Motiv decorativ compus din flori, frunze și fructe, împrumutat de la porțelanurile japoneze. [< it.
cipollino, cf. gr.
cipolin].
cipolin (Marele dicționar de neologisme, 2000)CIPOLIN s. n. 1. rocă metamorfică din marmură albă conținând straturi de mică albă sau alte minerale cristalizate. 2. motiv decorativ din flori, frunze, fructe, împrumutat de la porțelanurile japoneze. (< it.
cipollino)
cipolin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cipolín s. n.cipolin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIPOLÍN s. n. 1. Marmură albă care conține mică sau alte minerale colorate, în straturi ce traversează roca.
2. Motiv decorativ oriental pentru porțelanuri, compus din frunze, fructe și flori. — Din
it. cipollino.