cipic - explicat in DEX

cipic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIPÍC, cipici, s. m. 1. Papuc de lână împletită sau de stofă. 2. (Înv.) Gheată (fină); pantof. [Var.: (reg.) ciupíc s. m.] – Din bg. čepik.

cipic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cipíc (cipíci), s. m. – Papuc. – Var. ciupic, țipic. Din. bg. čepik, după DAR; din mag. cipöke, după Cihac, II, 491. Mag. explică mai bine var. Cf. iud. sp. čipičis (Wagner, Caracteres generales del judeoesp., Madrid 1930, 71).

cipic (Dicționaru limbii românești, 1939)
cipíc și cĭupíc m. (ung. cípöke, dim. d. cipö, gheată; bg. čipik). Munt.. Pantof (de pîslă, de lac ș. a.). Bocîncă.

cipic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cipíc s. m., pl. cipíci

cipic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIPÍC, cipici, s. m. 1. Papuc de lână împletită sau de stofă. 2. (Înv.) Gheată (fină); pantof. [Var.: (reg.) ciupíc s. m.] — Din bg. čepik.