cipcii (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cipcií (-iésc, -ít), vb. –
1. A ciripi, a piui. –
2. A se bălăci. Creație spontană, ca
ciripi. –
Der. cipciit, s. n. (bălăceală).
cipcii (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cipcií (a ~) (rar)
(-ci-i) vb.,
ind. prez. 3
sg. cipciéște (-ci-eș-), imperf. 3
sg. cipciá (-ci-a); conj. prez. 3
să cipciáscă; ger. cipciínd (-ci-ind)