cip - explicat in DEX

cip (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIP, cipuri, s. n. (Electron.) Bucată mică de material semiconductor pe care se formează simultan componentele unui circuit integrat. – Din engl. chip.

cip (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CIP¹ s. n. mică stelă funerară sau votivă. (< fr. cippe, lat. cippus, stâlp)

cip (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CIP² s. n. bucată mică de material semiconductor pe care se formează simultan componentele unui circuit integrat. (< engl. chip)

cip (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CIP (‹ lat.) s. m. Stîlp de piatră folosit în antic. clasică, fie ca bornă de hotar, fie ca piatră de mormînt.

cip (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*cip s. n., pl. cípuri

cip (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIP, cipuri, s. n. (Electron.) Bucată mică de material semiconductor care suportă unul sau mai multe circuite integrate. — Din engl. chip.