ciocănaș - explicat in DEX

ciocănaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOCĂNÁȘ¹, (1) ciocănașe, s. n., (2) ciocănași, s. m. 1. S. n. Ciocănel. 2. S. m. Muncitor care sparge cu ciocanul¹ sarea în ocne. – Ciocan¹ + suf. -aș.

ciocănaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOCĂNÁȘ², ciocănașe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui ciocan². – Ciocan² + suf. -aș.

ciocănaș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
ciocănáș², ciocănáși, s.m. pl. (reg.) plantă ornamentală numită și condurul-doamnei.

ciocănaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciocănáș¹ (persoană) s. m., pl. ciocănáși

ciocănaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciocănáș² (obiect) s. n., pl. ciocănáșe

ciocănaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciocănaș m. lucrător la ocnă, care taie sarea cu ciocanul și o face drobi.

ciocănaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOCĂNÁȘ¹, (1) ciocănașe, s. n., (2) ciocănași, s. m. 1. S. n. Ciocănel. 2. S. m. Muncitor care sparge cu ciocanul¹ sarea în ocne. — Ciocan¹ + suf. -aș.

ciocănaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOCĂNÁȘ², ciocănașe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui ciocan² — Ciocan² + suf. -aș.

cĭocănaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) cĭocănáș m. Lucrător care sfărîmă sarea cu cĭocanu la ocne.