ciocnitură - explicat in DEX

ciocnitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOCNITÚRĂ, ciocnituri, s. f. 1. Ciocnire (1). 2. Crăpătură, fisură produsă într-un obiect (în urma lovirii lui cu altul). – Ciocni + suf. -tură.

ciocnitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ciocnitúră s. f., g.-d. art. ciocnitúrii; pl. ciocnitúri

ciocnitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOCNITÚRĂ, ciocnituri, s. f. 1. Ciocnire (1). 2. Crăpătură, fisură produsă într-un obiect (în urma lovirii lui cu altul). — Ciocni + suf. -tură.