ciocneală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CIOCNEÁLĂ,ciocneli, s. f. Ciocnire; ciocnet. – Ciocni + suf. -eală.
ciocneală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ciocneálă s. f., g.-d. art. ciocnélii; pl. ciocnéli
ciocneală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CIOCNEÁLĂ,ciocneli, s. f. Ciocnire; ciocnet. — Ciocni + suf. -eală.