cioancă - explicat in DEX

cioancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIOÁNCĂ, cioance, s. f. (Reg.) Lulea cu coadă scurtă. – Et. nec.

cioancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cioáncă (reg.) s. f., g.-d. art. cioáncei; pl. cioánce

cioancă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cioancă f. Mold. lulea scurtă: își aprinde cioanca CR. [V. cionc].

cioancă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIOÁNCĂ, cioance, s. f. (Reg.) Lulea cu coadă scurtă. — Et. nec.

cĭoancă (Dicționaru limbii românești, 1939)
cĭoáncă f., pl. e și cĭoncĭ (ung. csonka, cĭunt). Nord. Lulea scurtă.