cioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOÁRĂ, ciori, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de păsări din familia corbului, cu penajul negru sau cenușiu, cu cioc conic și puternic
(Corvus). ◊
Cioară pucioasă = dumbrăveancă
(Coracias garrulus). ◊
Expr. Cât (sau
ca)
cioara în par= foarte puțin, sporadic. (
Fam.)
Cum (sau
ce)
ciorile? = (exprimă nemulțumire) cum (sau ce) naiba? cum (sau ce) dracul?
2. Epitet dat unui om brunet, oacheș. –
Cf. alb. sorrë.