cioaclă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOÁCLĂ, cioacle, s. f. (
Reg.) Sanie mică (folosită mai ales pentru căratul lemnelor din pădure); încărcătură care încape pe o astfel de sanie. – Din
magh. csáklya „prăjină cu vârf încârligat”.