cioacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIOÁCĂ, cioace, s. f. 1. Fiecare dintre cele două console orizontale ale războiului de țesut, fixate pe stâlpii din mijloc și pe care se sprijină vatalele.
2. (
Arg.) Balivernă. ◊
Expr. (
Fam.)
A se ține de cioace = a se ține de glume, de șmecherii. –
Et. nec.