ciclamen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CICLAMÉN s. n.,
adj. (Culoare) roz-mov (ca a unor ciclame). [
Pr.:
siclamen] – Din
fr. cyclamen.ciclamen (Marele dicționar de neologisme, 2000)CICLAMÉN [SI-]
adj. inv., s. n. (de) culoare mov. (< fr.
cyclamen)
ciclamen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)*ciclamén1 [
ci pron.
si]
(ci-cla-) adj. invar. (DOOM
2, 2005)
ciclamen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)*ciclamén2 [
ci pron.
si]
(ci-cla-) s. n. (DOOM
2, 2005)
ciclamen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*ciclamén1 [
ci pron. si]
(ci-cla-) adj. invar.ciclamen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*ciclamén2 [
ci pron. si]
(ci-cla-) s. n.ciclamen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CICLAMÉN, adj. invar.,
s. n. 1. Adj. De culoarea ciclamei.
2. S. n. Culoarea ciclamen (1). [
Pr.:
siclamen] — Din
fr. cyclamen.