ciclic - explicat in DEX

ciclic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÍCLIC, -Ă, ciclici, -e, adj. 1. Care se desfășoară în cicluri sau aparține unui ciclu; periodic. ♦ (Despre lucrări muzicale, artistice) Care este alcătuit din mai multe părți independente. ♦ (Despre compuse chimice) Care are catenele în formă de ciclu (2). 2. (Bot.; despre flori) La care toate elementele sunt dispuse în verticil. – Din fr. cyclique.

ciclic (Dicționar de neologisme, 1986)
CÍCLIC, -Ă adj. 1. Care se desfășoară în cicluri, care aparține unui ciclu; periodic. ♦ (Despre o compoziție muzicală) Alcătuit din mai multe părți independente. 2. (Despre flori) La care toate elementele sunt dispuse în verticil. [< fr. cyclique, cf. lat. cyclicus, gr. kyklos – cerc].

ciclic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÍCLIC, -Ă I. adj. 1. care se desfășoară în cicluri; periodic. ◊ (despre compoziții muzicale) alcătuit din mai multe părți independente. 2. (despre flori) toate elementele dispuse în verticil. 3. (despre compuși chimici) care are catenele închise în ciclu. II. s. n. (cinem.) suită de desene, fazele unei mișcări care, funcțional, se repetă. (< fr. cyclique, gr. kyklikos)

ciclic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cíclic, -ă adj. (vgr. kyklikós). Relativ la un ciclu: an ciclic. Poeme cĭclice, poețĭ ciclicĭ, care tratează istoria fabuloasă a vechiĭ Greciĭ.

ciclic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cíclic (ci-clic) adj. m., pl. cíclici; f. cíclică, pl. cíclice

ciclic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ciclic a. care se raportă la un ciclu: poeți ciclici, cei ce cântară isprăvile din timpurile eroice ale Greciei, săvârșite înainte de împresurarea Troiei.

ciclic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÍCLIC, -Ă, ciclici, -ce, adj. 1. Care se desfășoară în cicluri sau aparține unui ciclu; periodic. ♦ (Despre lucrări muzicale, artistice) Care este alcătuit din mai multe părți independente. ♦ (Despre compușii chimici) Care are catenele în formă de ciclu (2). 2. (Bot.; despre flori) La care toate elementele sunt dispuse în verticil. — Din fr. cyclique.