ciclamă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CICLÁMĂ, ciclame, s. f. Plantă decorativă cu frunze în formă de rinichi, verzi pe o parte și purpurii pe alta, cu flori roșii sau albe
(Cyclamen europaeum). – Din
it. ciclamino. Cf. fr. cyclamen.ciclamă (Dicționar de neologisme, 1986)CICLÁMĂ s.f. Plantă decorativă cu frunze în formă de inimă și cu flori roșii sau albe. [Cf. fr.
cyclamen].
ciclamă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CICLÁMĂ s. f. plantă erbacee decorativă cu frunze în formă de inimă și flori mov, roșii sau albe. (< fr.
cyclamen)
ciclamă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!ciclámă [
ci pron. si/ci]
(ci-cla-) s. f.,
g.-d. art. ciclámei; pl. ciclámeciclamă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CICLÁMĂ, ciclame, s. f. Plantă decorativă cu frunze în formă de rinichi, verzi pe o parte și purpurii pe alta, cu flori roșii sau albe
(Cyclamen europaeum). [
Pr. și:
si-] — Din
it. ciclamino. Cf. fr. cyclamen.