cianoza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIANOZÁ, cianozez, vb. I.
Refl. și
tranz. A deveni sau a face să devină cianotic. [
Pr.:
ci-a-] – Din
fr. cyanoser.cianoza (Dicționar de neologisme, 1986)CIANOZÁ vb. I. tr., refl. A produce cianoză, a fi atins de cianoză. [Pron.
ci-a-. / < fr.
cyanoser].
cianoza (Marele dicționar de neologisme, 2000)CIANOZÁ vb. tr., refl. a deveni, a face să devină cianotic. (< fr.
cyanoser)
cianoza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cianozá (a ~) (ci-a-) vb.,
ind. prez. 3
cianozeázăcianoza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIANOZÁ, cianozez, vb. I.
Refl. și
tranz. A deveni sau a face să devină cianotic. [
Pr.:
ci-a-] — Din
fr. cyanoser.