cianotic - explicat in DEX

cianotic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CIANÓTIC, -Ă, cianotici, -ce, adj. (Despre mucoase, piele) De culoare albastră-vineție; p. ext. (Despre oameni) predispus la cianoză; care prezintă cianoză. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanotique.

cianotic (Dicționar de neologisme, 1986)
CIANÓTIC, -Ă adj. Referitor la cianoză. [< fr. cyanotique].

cianotic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CIANÓTIC, -Ă adj. referitor la cianoză; (despre oameni) predispus la cianoză. (< fr. cyanotique)

cianotic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cianótic (ci-a-) adj. m., pl. cianótici; f. cianótică, pl. cianótice

cianotic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CIANÓTIC, -Ă, cianotici, -ce, adj. (Despre mucoase, piele) De culoare albastră-vineție; p. ext. (Despre oameni) predispus la cianoză; care prezintă cianoză. [Pr.: ci-a-] — Din fr. cyanotique.