cianura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIANURÁ, cianurez, vb. I.
Tranz. A supune minereurile operației de cianurare. [
Pr.:
ci-a-] – Din
fr. cyanurer.cianura (Dicționar de neologisme, 1986)CIANURÁ vb. I. tr. A efectua operația de cianurare. [< fr.
cyanurer].
cianura (Marele dicționar de neologisme, 2000)CIANURÁ vb. tr. a efectua cianurare. (< fr.
cyanurer)
cianura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIANURÁ, cianurez, vb. I.
Tranz. A supune minereurile operației de cianurare. [
Pr.:
ci-a-] — Din
fr. cyanurer.