cianotipie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CIANOTIPÍE, cianotipii, s. f. Procedeu de producere prin copiere fotografică, utilizat în special pentru desenele tehnice al căror original a fost executat pe hârtie de calc, obținându-se o imagine negativă pe un fond albastru închis cu linii albe. [
Pr.:
ci-a-] – Din
germ. Zianotypie.cianotipie (Dicționar de neologisme, 1986)CIANOTIPÍE s.f. Procedeu de copiere fotografică a unor desene tehnice executate pe hârtie de calc. [Pron.
ci-a-, gen.
-iei. / cf. germ.
Zyanotypie].
cianotipie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CIANOTIPÍE s. f. procedeu de copiere fotografică a unor desene tehnice pe hârtie de calc, obținând o imagine negativă pe un fond albastru închis cu linii albe. (< germ.
Zyanotypie)
cianotipie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cianotipíe (ci-a-) s. f.,
art. cianotipía, g.-d. cianotipíi, art. cianotipíeicianotipie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CIANOTIPÍE, cianotipii, s. f. Procedeu de reproducere prin copiere fotografică, utilizat în special pentru desenele tehnice al căror original a fost executat pe hârtie de calc, obținându-se o imagine negativă pe un fond albastru închis cu linii albe. [
Pr.:
ci-a-] — Din
germ. Zianotypie.