chivuță - explicat in DEX

chivuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHIVÚȚĂ, chivuțe, s. f. (Reg.) Femeie (de obicei țigancă) care se îndeletnicește cu spoitul caselor cu bidineaua. – Din n. pr. Chivuța.

chivuță (Dicționaru limbii românești, 1939)
chivúță f., pl. e (din Paraschivuța, Paraschiva). Munt. Femeĭe (de obiceĭ Țigancă) tocmită cu ziŭa ca să curățe casa, să văruĭască ș. a.

chivuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chivúță (fam.) s. f., g.-d. art. chivúței; pl. chivúțe

chivuță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chivuță f. 1. femeie care spoiește cu ziua, bidinăreasă; 2. fig. femeie rea de gură. [Dela numele femeiesc comun Chiva = Paraschiva].

chivuță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHIVÚȚĂ, chivuțe, s. f. (Fam.) Femeie (de obicei țigancă) care se ocupă cu spoitul caselor cu bidineaua. — Din n. pr. Chivuța.