chivernisitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIVERNISITÓR, chivernisitori, s. m. (
Înv.) Administrator; conducător, cârmuitor. –
Chivernisi +
suf. -tor.chivernisitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chivernisitór (
înv.)
s. m.,
pl. chivernisitórichivernisitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIVERNISITÓR, chivernisitori, s. m. (
Înv.) Administrator; conducător, cârmuitor. —
Chivernisi +
suf. -tor.