chorus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHÓRUS, chorusuri, s. n. (Jaz) Improvizație solistică legată de o temă principală. ♦ Improvizație colectivă, care urmează după improvizațiile soliștilor. [
Pr.:
co-] – Din
fr.,
engl. chorus.chorus (Dicționar de neologisme, 1986)CHORUS s.n. 1. Vechi dans și cântec englezesc, vioi, interpretat de unul sau mai mulți soliști, refrenul fiind reluat de cor.
2. Partea principală a unei teme de jaz. ♦ Improvizație colectivă care urmează după improvizațiile soliștilor. [< fr.
chorus].
chorus (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHÓRUS s. n. 1. vechi dans și cântec englezesc vioi, interpretat de unul sau mai mulți soliști, refrenul reluat de cor. 2. partea principală a unei teme de jaz. ◊ improvizație colectivă după improvizațiile soliștilor. (< fr., engl.
chorus)
chorus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHÓRUS, chorusuri, s. n. (Jazz) Improvizație solistică legată de o temă principală. ♦ Improvizație colectivă, care urmează după improvizațiile soliștilor. [
Pr.:
co-] — Din
fr.,
engl. chorus.