chivot - explicat in DEX

chivot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHÍVOT, chivoturi, s. n. Cutiuță așezată în altar în care se păstrează cuminecătura rezervată celor care se împărtășesc în caz de boală, înainte de moarte etc. ♦ Ladă în care evreii mozaici țineau tablele legii. [Acc. și: chivót. – Pl. și: chivote] – Din sl. kivotŭ.

chivot (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
chivót (chivote), s. n. – 1. (Înv.) Cutiuță, sipet. – 2. (Înv.) Cufăr, ladă. – 3. Raclă. Ngr. ϰιβώτιον sau ϰιβωτός (Murnu 14), în parte prin intermediul sl. kivotŭ, sb. ćȉvot (Vasmer, Gr., 50).

chivot (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CHIVÓT (‹ sl.) s. n. (REL.) 1. Casetă de argint în formă de bisericuță, așezată pe altar, în care se păstrează sfînta împărtășanie. 2. (La vechii evrei) Ladă aflată în „cortul mărturiei” și în care se păstrau vasul de aur cu mană, toiagul lui Aaron și „Tablele Legii”.

chivot (Dicționaru limbii românești, 1939)
chívot n., pl. e (ngr. [d. vgr.] kivotós, ladă, de unde și vsl. kivotŭ, rus. kivót. E înrudit cu chivără). Arca (corabia) luĭ Noe. Secriu [!] legiĭ, arca alianțeĭ, lada care cuprindea tablele legiĭ la Jidanĭ. Ladă care cuprinde lucrurĭ sfinte.

chivot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!chívot/chivót s. n., pl. chívoturi/chivóturi//chívote/chivóte

chivot (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chivot n. 1. în Biblie, arca lui Noe; 2. în Vechiul Testament; ladă conținând Tablele legii; 3. în biserica creștină, cortul așezat pe masa altarului în care se conservă cuminecătura pentru cei bolnavi. [De origină slavo-greacă].

chivot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHÍVOT, chivoturi, s. n. Casetă de argint în formă de bisericuță așezată în altar, în care se păstrează sfânta împărtășanie. ♦ Ladă în care evreii mozaici țineau tablele legii. [Acc. și: chivót. — Pl. și: chivote] — Din sl. kivotŭ.