chimizare - explicat in DEX

chimizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHIMIZÁRE, chimizări, s. f. Faptul de a chimiza. – După rus. himizațiia. Cf. chimiza.

chimizare (Dicționar de neologisme, 1986)
CHIMIZÁRE s.f. Acțiunea de a chimiza. ♦ Folosirea multilaterală a proceselor chimice de prelucrare a materialelor în industrie și în agricultură. [< chimiza].

chimizare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CHIMIZÁRE (‹ chimie) s. f. Ansamblul reacțiilor și proceselor fizico-chimice prin care materii prime – utilizate convențional pentru alte scopuri, uzual drept combustibili – sînt convertite în produse chimice. Se supun c. țițeiul, gazele naturale, cărbunii, stuful, lemnul, paiele, sarea. Prin c. se obțin cauciuc sintetic, fibre sintetice și artificiale, materiale plastice etc. ♦ C. agriculturii = folosirea intensivă a îngrășămintelor chimice, insectofungicidelor, biostimulatorilor etc. în scopul creșterii eficienței agricole.

chimizare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHIMIZÁRE, chimizări, s. f. Introducere pe scară largă a procedeelor chimice în procesele de producție.

chimizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chimizáre s. f., g.-d. art. chimizắrii

chimizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHIMIZÁRE s. f. Faptul de a chimiza. — După rus. himizațiia. Cf. chimiza.