chimist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIMÍST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, specialist în chimie. – Din
fr. chimiste.chimist (Dicționar de neologisme, 1986)CHIMÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în chimie. [Cf. fr.
chimiste].
chimist (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHIMÍST, -Ă s. m. f. specialist în chimie. (< fr.
chimiste)
chimist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHIMÍST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, care este specialistă în această știință. –
Fr. chimiste.chimist (Dicționaru limbii românești, 1939)*chimíst, -ă s. (d.
chimie; fr.
chimiste). Persoană care se ocupă de chimie. – Maĭ rar
himist.chimist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chimíst s. m.,
pl. chimíștichimist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)chimist m. cel ce se ocupă cu chimia.
chimist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIMÍST, -Ă, chimiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care se ocupă cu studiul chimiei, specialist în chimie. — Din
fr. chimiste.