chimograf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIMOGRÁF, chimografe, s. n. Aparat folosit în fiziologie pentru înregistrarea grafică a mișcărilor unor organe. – Din
fr. kimographe.chimograf (Dicționar de neologisme, 1986)CHIMOGRÁF s.n. Aparat pentru înregistrarea anumitor fenomene fiziologice. ♦ (
Fon.) Aparat pentru înregistrarea sunetelor. [Scris și
kimograf. / < fr.
kimographe, cf. gr.
kyma – agitație,
graphein – a scrie].
chimograf (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHIMOGRÁF s. n. 1. aparat pentru înregistrarea anumitor fenomene fiziologice. 2. aparat în fonetica experimentală pentru înregistrarea sunetelor vorbirii. (< fr.
kimographe)
chimograf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chimográf (-mo-graf) s. n.,
pl. chimográfechimograf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIMOGRÁF, chimografe, s. n. Aparat folosit în fiziologie pentru înregistrarea grafică a mișcărilor unor organe. — Din
fr. kimographe.