chimografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIMOGRAFÍE, chimografii, s. f. Înregistrare grafică a unor fenomene fiziologice cu ajutorul chimografului. – Din
fr. kimographie.chimografie (Dicționar de neologisme, 1986)CHIMOGRAFÍE s.f. (
Fiziol.) Înregistrare grafică a unor fenomene fiziologice cu ajutorul chimografului. [Gen.
-iei. / < fr.
kymographie].
chimografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHIMOGRAFÍE s. f. înregistrare grafică a unor fenomene fiziologice cu ajutorul chimografului. (< fr.
kymographie)
chimografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)chimografíe (-gra-) s. f.,
art. chimografía, g.-d. art. chimografíei; pl. chimografíi, art. chimografíilechimografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIMOGRAFÍE, chimografii, s. f. Înregistrare grafică a unor fenomene fiziologice cu ajutorul chimografului. — Din
fr. kimographie.