chimiotropism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHIMIOTROPÍSM, chimiotropisme, s. n. (
Bot.) Orientare a rădăcinii, grăuncioarelor de polen etc. spre substanțele minerale; chemotropism. [
Pr.:
-mi-o-] – Din
fr. chimiotropisme.chimiotropism (Dicționar de neologisme, 1986)CHIMIOTROPÍSM s.n. Chemotropism. [Pron.
-mi-o-. / < fr.
chimiotropisme].
chimiotropism (Marele dicționar de neologisme, 2000)CHIMIOTROPÍSM s. n. elem. chemotropism.
chimiotropism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!chimiotropísm (-mi-o-tro-) s. n.chimiotropism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHIMIOTROPÍSM s. n. (
Bot.) Creșterea unei plante în direcția sau contrar direcției din care acționează un excitant chimic; chemotropism. [
Pr.:
-mi-o-] — Din
fr. chimiotropisme.