chimiotaxie - explicat in DEX

chimiotaxie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHIMIOTAXÍE, chimiotaxii, s. f. (Biol.) Chemotactism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotaxie.

chimiotaxie (Dicționar de neologisme, 1986)
CHIMIOTAXÍE s.f. Atracție sau repulsie pe care o au anumite organisme pentru diferite substanțe chimice; chemotaxie. [Pron. -mi-o-, gen. -iei. / < fr. chimiotaxie, cf. fr. chimie – chimie, gr. taxis – dispoziție].

chimiotaxie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CHIMIOTAXÍE s. f. chemotactism. (< fr. chimiotaxie)

chimiotaxie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chimiotaxíe (-mi-o-) s. f., art. chimiotaxía, g.-d. chimiotaxíi, art. chimiotaxíei

chimiotaxie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHIMIOTAXÍE s. f. (Biol.) Chemotactism. [Pr.: -mi-o-] — Din fr. chimiotaxie.