chiloțel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CHILOȚÉL,chiloței, s. m. Diminutiv al lui chilot; chiloțaș. – Chilot + suf. -el.
chiloțel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CHILOȚÉL,chiloței, s. m. Diminutiv al lui chilot; chiloțaș. — Chilot + suf. -el.