chiloman - explicat in DEX

chiloman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHILOMÁN, chilomane, s. n. (Pop.) Gălăgie mare (făcută de oameni care țipă, râd, petrec etc.); larmă, zarvă. – Et. nec.

chiloman (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CHILOMÁN, chilomane, s. n. (Reg.) Gălăgie; petrecere zgomotoasă (cu mâncare și băutură).

chiloman (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
chiloman, chilomane s. n. (pop.) gălăgie, hărmălaie

chiloman (Dicționaru limbii românești, 1939)
chilomán n., pl. e (d. a chiulí și -man ca´n haraĭman). Fam. Țipete. chiote (de durere, de bucurie).

chiloman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chilomán (pop.) s. n., pl. chilománe

chiloman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chiloman n. fam. strigăt de durere: auzind gîlceavă, țipete, chilomane. PANN. [Cf. chelălăi (cu sufixul augmentativ man)].

chiloman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chiloman n. oală de băut: ciocan cu ciocan fac chilomanul. [Derivat din chilom (cf. pentru sens, ciocan de rachiu)].

chiloman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chiloman n. fam. strigăt de durere: auzind gâlceava, țipete, chilomane PANN. [Cf. chelălăi (cu sufixul augmentativ man)].

chiloman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHILOMÁN, chilomane, s. n. (Pop.) Gălăgie mare (făcută de oameni care țipă, râd, petrec etc.); larmă, zarvă. — Et. nec.